Oameni buni, prezentul blog nu este decat o clona a celui de la blogspot ( boyarul.blogspot.com )
Desi am am copiat foarte multe posturi [si] aici, inca n-am de gand sa ma mut cu totul. Si asta pentru ca word press se incapataneaza sa interzica accesul la codul-sursa al paginilor (HTM, CSS & stuff).
Asadar, daca simtiti nevoia sa postati ganduri si comentarii pe marginea blogului, va invit pe boyarul.blogspot.com.
Multumesc de intelegere.
boyarul
Pe zi ce trece primesc din ce in ce mai multe mailuri de la studentii care s-au hotarat sa trateze tema blogging‘ului in lucrarile de licenta. Intrebarile unei studente mi s-au parut bine scrise si formulte decent. Asa ca am sa dau un copy+paste raspunsurilor oferite. Asta si din dorinta de a-i ajuta si pe alti posibili… intrebatori.1. Ce parere aveti despre lumea blogurilor? Cu ce este mai buna decat alte cai de comunicare? Te faci mai repede vazut, sau nu?
Nu stiu daca “lumea blogurilor” este mai buna sau mai rea. Mie, personal, mi se pare mai.. convenabila. Bineinteles ca te faci mai repede vazut, remarcat. In opinia mea, blogul e o carte de vizita (electronica) in format ceva mai mare.
In lumea blogurilor te faci remarcat fie daca ai opinii pertinente si la subiect, fie ca esti funny (sau “de gasca”) sau pur si simplu pt ca iti conturezi un stil propriu, uneori extravagant.
2. Ce anume v-a determinat sa intrati in lumea blogului?
Nu stiu exact. Poate a fost curiozitatea de vina. Oricum, nu a fost prima mea incercare de a-mi asterne gandurile. Anterior, incercasem batatoritele cai ale jurnalului clasic.
Pe de alta parte, a avea blog e ceva …trendy. Dar nu pentru asta am intrat in acest univers. Cred ca pana la urma motivul principal il reprezinta faptul ca am ceva de spus si astfel ma pot face auzit pe o arie geografica si demografica mult mai extinsa. Si asta sunb convenabila si confortabila “masca” a anonimitatii.
3. Care este inspiratia dumneavoastra pentru momentele de postare pe jurnalul on-line?
Viata de zi cu zi, evenimentele & stirile care ma afecteaza/influenteaza in mod direct, diversele ganduri pe care le am in drum spre job, grupul d eprieteni, evenimentele mondene. Hmm.. ar fi multe.
4.Ce bloguri credeti ca sunt the best la ora actuala in Romania dar in lume?
Nu stiu care dintre blogurile romanesti ar putea fi considerate “the best”. Stiu doar ca Dragos Novac a avut initiativa unui BlogFest, pe sectiuni si categorii. Rezultatele le poti gasi pe pagina lui. In ceea ce priveste blogurile straine nu m-as hazada in afirmatii deoarece nu am citit si nu citesc vreunul. Insa cu siguranta au si ei blogfest’urile lor.
5.Exista limite ale blogurilor?
Nu stiu la ce te referi cand vorbesti de limite.
Daca e sa vorbim in termeni tehnici (desi cred ca nu asta te intereseaza), orice pagina web are limitele ei. Altfel am fi GOD-like.
Eu cred ca limitele unui blog se ating atunci cand se subtiaza/dispare segementul caruia i se adreseaza.
Alte limite ale blogurilor: timpul fizic al autorului si… zilele cu “pana de inspiratie”.
6.In ce sens pot fi folosite blogurile ca instrument de relatii publice?
Blogurile pot fi folosite [si] ca instrumente PR atata vreme cat cititorii vad ca firma/compania isi da interesul si incearca sa le asculte/inteleaga opiniile sau problemele. Din pacate nu e cazul marilor companii pentru care clientul nu e altceva decat o multime pe care o bombardezi sistematic (si experimental) cu strategii de marketing “culese din copac”.
A fi copil nu implica o varsta anume. De aceea ma simt dator sa va urez un sincer La Multi Ani tuturor celor care au o inima mare, de copil, precum si tuturor celor care au reusit sa isi pastreze din inocenta copilariei in conditiile “luptei ptentru existenta”.
Azi, regele Mihai a avut ocazia sa consulte multe din documentele personale ale familiei regale, inclusiv jurnalele sale din copilarie.
Imi plac mult jurnalele si memoriile, cu atat mai mult cu cat ele sunt puternic ancorate in cotidian si istorie. Dupa o lectura de suprafata pe site'ul dedicat, m-am decis ca ar fi timpul sa imi imbogatesc biblioteca cu inca un volum: Vasile Ernu – Nascut in URSS.
Parlamentul European are in discutie posibilitatea de a aplica impozite pentru mesajele prin e-mail si SMS, cu scopul de a genera venituri suplimentare la bugetul european, scrie presa internationala. read more...
Stand la taifas cu Dumnezeu. Cu asta se poate lauda site’ul unor canadieni.
De multisor era programata o iesire la iarba verde, impreuna cu cativa din elevii mei de clasa a XII-a. Am sustinut si in sala profesorala “cauza” lor: se apropie BAC’ul si au nevoie de [inca] o relaxare. In perioada in care toti profesorii trag de ei sa invete pentru examenele ce se apropie vertiginos, eu aplic exat inversul: ii scot la iarba verde si la alte asemenea activitati. Si asta deoarece in liceu, cand am fost eu elev, n-am avut profesori care sa ne ia si sa ne duca hai-hoi, sa ne scpate si sa ne deconecteze pentru ceva vreme din sistem. Ii cunosc si Sunt convins ca dupa asemenea iesiri vor da mult mai mult randament decat inchisi intre 4 pereti, cu o carte in fata, gandindu-se aiurea.
Zis si facut. Ne-am intalnit pe la 14:00 in fata scolii si cu trei masini (inclusiv a mea), am parasit orasul aglomerat si sufocant. Ne-am oprit dupa 14 km, intr-o zona superba de deal, de unde se putea vedea intreaga regiune, inclusiv o parte din orasul din care “evadaseram”. Treptat, norii au disparut, lasand in urma un cer limpede cu un soare dogoritor. Stiam ca nu ma va dezamagi vremea, iar din zambetele elevilor se citea fericrea. Fericirea ca evadasera din program si ca vremea tinea cu noi.
Am curatat aprox 8 kg de cartofi, suficienti pentru 12 oameni, fetele au facut salata, baietii au mai adus lemne si eu am curatat gratarele de scrum & grasimi (ma enerveaza la culme cei care le folosesc si uita sa le mai spele/curete). Dupa 3 ore si jumatate (in care s-au pajit micii, cartofii si frigaruile) ne-am apucat sa mancam (18:30). E nemaipomenit sa mananci la iarba verde, la aer curat, in adierea vantului molcom al dupa-amiezii, stand la taclale cu elevii. Relatia aceea oficiala, de catedra (profesor- elev) dispare, lasand locul unei pritenii sincere si dezinteresate (toti au note la mine si nici unul din ei nu are sub 8).
Tot cu aceasta ocazie mi-am si exersat talentele de driver. Cam ruginisera din toamna trecuta. La inceput mai timid si neincrezator (cu putine stangacii iminente unui om cu permisul proaspat luat), desi reflexele au functionat asa cum ar fi trebuit.
Desi traim sufocati intr-o tara a manelelor si “smenarilor”, a coruptilor si a non-valorii, iata ca mai exista oameni care ne arata ca ar trebui sa fim mandri de originile noastre romanesti.
Politia umbla din casa in casa la calculatoare
Ieseni, atentie mare: o echipa de politisti, in frunte cu un procuror, lucreaza non-stop la Iasi vizitind acasa persoane care incalca legea drepturilor de autor. Se conecteaza la retelele de cartier si, din listele de sute de ieseni care fac download ilegal, aleg la intimplare. Au mandat de perchezitie, iar daca nu le deschideti, pot sparge legal usa. Au facut deja zeci de dosare penale.Pedeapsa minima este amenda penala de 25 de milioane, trecuta in cazier, si confiscarea calculatorului. In caz de comercializare a celor descarcate ilegal, riscati inchisoarea. Zeci de mii de ieseni sint astfel infractori si nu stiu n sint cei conectati la internet care descarca filme ori muzica, cei care nu au licenta pentru programele de pe computer ori cei care au pus la dispozitia retelei filme, muzica etc. fara licenta. ( read more… )
Later edit: Vad ca se cam ingroasa gluma. Politia intra in forta: Operatiunea Gramofonul. Si asta doar ca sa facem pe plac Uniunii Europene. Din cate am mai citit pe net, se pare ca nici nemtii nu o duc prea roz la capitolul asta.
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici, autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putint minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere,fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.
Octavian Paler“
Ca un lautar veritabil, ne-a facut pe plac: muzica populara, marsuri, valsuri, imnul stelei (nu-s stelist), etc… Orice casetofon s-ar fi dovedit de prisos. Plus ca s-a incins si un concurs de karaoke 😉
Ne trezim destul de dimineata (5:15). E prima iesire serioasa din Olimpic Beach de cand am sosit. Destinatia? Celebrele Meteore. E rau cand depinzi de altii, mai ales cand vine vorba de excursii & sightseeing. Am reusit sa vizitam doar 2 manastiri (Marele Meteor si Varlaamul) si asta datorita proastei organizari, tipic romaneasca de altfel. A nu respecta orele de intoarcere la autocar se pare ca devine pentru noi roamanii un soi de sport national. Si uite-asa s-a dus naibii placerea de a vedea cat mai mult…
Revenind la excusia in sine. Primul popas l-am facut in jurul orei 9:30 la manastirea Marele Meteor. Din cate am inteles, este cea mai mare si faimoasa din intregul complex monsatic. Ridicata la mijlocul secolului 14, actualmente este un adevarat complex cuprinzand biserica, un muzeu, vechea sala de mese, pivita cu butoaie de vin generos de incapatoare. Taxa de intrare la fiecare Manastire – 2 euro. Incinta de la Marele Meteor e destul de ingusta, insa are un platou care iti ofera o panorama exceptionala a intregii zone. Ceea ce m-a fraptat (printre altele) a fost si existenta numeroaselor pisici care (cred) ca primesc de mancare de la toti turistii. Altfel nu imi pot explica cum sunt atat de grase.
La Varlaam (o alta poza de ansamblu) nu am reusit sa vad prea multe deoarece a cam iesit cu scantei dupa ce am pozat in muzeu si am fost surprins de agentii de paza (via security-cam). Ceea ce mi s-a parut interesant de remarcat a fost ca jos, la tarabele de suveniruri se putea cumpara si in lei (un mosneag care o rupea cat de cat romaneste ne-a imbiat cu icoane, vederi, harti, metanii – facand reduceri substantiale la toate). That’s gome greek commerce..
La intoarcere am vizitat faimosul atelier de icoane de la poalele Meteorelor. Degeaba. Grecii stiu marketing: ne-au asteptat cu oua rosii (mde, perioada pascala), prajiturele, cola si in plus ne-au vorbit in romaneste. Cum naiba sa nu cumperi de la un strain care se chinuie sa iti vorbeasca pe propria ta limba? Si asta stapanindu-o aproapre perfect. Apoi discoundt de 15% pentru grup organizat si in plus am primit cate-un bon cu care se putea participa la final la o tombola (daca achizitionai oricare produs din magazin). Mai trebuie sa mentionez ca se putea plati cu carte de credit sau cash (euro, dolari si inclusiv lei)?
Imi pare rau ca nu am reusit sa vad toate Meteorele si sa fac poze pe indelete. Oricum, asta ar fi luat o zi intreaga, de dimineata pana spre seara. Maybe next time…
Alte link’uri interesante pentru Meteore:
The wonder that is Meteora (a journey)
Meteora: photos (photoseek.com)
Discover Meteora
Meteora: Monasteries
Meteora (great-adventures.com)
Desi ni s-a spus sa fim pe la 8 la masa de la restaurant (ceva mai incolo de vila), am preferat somnul pana pe la 11:00. Dupa cateva zile de somn “pe apucate”, orice ora de odihna in plus e o adevarata placere. Nu ne-am propus special pentru azi. Dupa un tur prin statiune: cumparaturi, magazine cu suveniruri (2 dintre elevii mei aveau chef de glume), aranjamente pentru viitoarele excursii optionale, si dupa masa de la amiaza, ne hotaram sa facem doar o plimbare pe plaja, inspre Katerini. Cautam scoici pasind agale, vizitam un mini-port, facandu-ne poze cu barcutele. Apoi, inspre seara, ne-am intors in Olimpic Beach pentru cina, cu o imensa pofta de mancare.
In apropierea mizului noptii, a urmat slujba de Inviere la o biserica alba din statiune. Din cate am observat, ritualul dureaza ceva mai putin decat la noi, iar oamenii sunt mult mai civilizati si respectuosi. 
La final, am iesit cu totii in curtea bisericii si, impreuna cu preotul, s-au ciocnit oua rosii. Peste tot auzeam formula “Hristos Anesti” (Hristos A Inviat) ori “Hronia pola” (La Multi Ani). Dupa ce am asistat si la un scurt foc de artificii (practica obisnuita pentru aceasta zi a anului), ne-am intors la vile, purtand fiecare lumanari aprinse. Ajunsi inauntru, ciocnim si noi oua rosii (aduse special din tara) si ne apucam de taiat “mielul” (aka conserva de porc) la lumina lumanarilor pascale. Nu ne-am permis sa stam mai mult de ora 1:30. Nu de alta, dar dimineata (5:30) trebuie sa fim prezenti la autocarul ce va pleca in excursia de la Meteore.
Stay tooned for the next day ! Merita.
Day 1 (20-21.04) Joi-Vineri
Dupa peste 10 ore de stat prin vami (4 la Roamani si 6 la greci), am ajuns intr-o dupa-amiaza blajina pe taramurile Greciei. Primul popas a fost in Salonic, la Turnul Alb. 
Dupa aceea a urmat o plimbare pe faleza, desi afara era cam noros, iar marea cam agitata si murdara, desi nu ma asteptam la asta. In pliante vazusem cu totul si cu totul altceva. Mda, marketing.
Apoi, dupa un mic tur al orasului (by our own bus) am ajuns si la biserica Sf Dimitrie. Inauntru deja incepuse slujba specifica zilei de Vineri, dinaintea Pastelui Ortodox. Era destul de aglomerat si am dedus ca e e un eveniment important pentru ei, mai ales ca participa si presa. Din cate stiu eu, Sf. Dimitrie e orcotitorul si patronul spiritual al orasului. 
N-am putut sta mult deoarece cele 3 autocare cu care veniseram, ocupasera tot spatiu dinaintea bisericii. Dupa o discutie destul de incinsa a soferilor cu politistii greci, am dedus ca ar cam fi cazul sa plecam. 
Asadar, pe inserat, am parasit Salonicul si dupa ora 21:00 am ajuns (transpirati, obositi & flamanzi) la destinatie: Olimpic Beach, laga Paralia Katerini. Drumul cu n-a fost prea grozav iar somnul prea putin confortabil. E groaznic sa iti petreci peste 20 de ore in autocar (fara dush), asteptand prin vami si mancand pe apucate, din merinde.
Eh, finalmente am ajuns. Nu imi pot face o parere despre imprejurimi. E noapte si tot ceea ce vreau e o masa calda, urmata de un dus fierbinte si un somnic linistitor. Masa – ok. Dusul – nu. Apa calda nu urca pana la etajul 3 al vilei, mai ales cand alte 15 persoane de la etajele inferioare fac dus concomitent. Asa ca nu fac decat sa astept. E ora 1 noaptea. S-a dus naibii si somnicul. Plus ca au uitat sa puna o patura. Si asta tocmai la patul meu. Dammit. Prima zi de sejur a inceput cat se poate de nasol. Dar sunt optimist si le astept pe urmatoarele.
Devii, pe nesimţite, o pagină de web, eşti preluat într-o reţea care te absoarbe, te invadează şi sfîrşeşte prin a te locui. Sîntem confruntaţi, astfel, cu o formă de terorism blînd, discret şi, tocmai de aceea, primejdios.
Blogging’ul – terorismul soft ???
I-auzi, dom’le!
– A trebuit sa vin a doua oara ca sa imi dau seama ca prima data nu exista niciodata. (p.10)
– Nici rima, nici ritmul nu sunt altceva decat farduri. Poezia se foloseste de ele, cum se foloseste si de cuvinte, numai din rasfat si din iantamplare. (p.11)
– Sesul mitului se desluseste a fi aici acela ca mai puternica decat ideea celui care are ideea, nu poate fi niciodata ideea celui care i-a inteles ideea. (p.26)
– cel care are sisteme e sortit pierderii, cel care are idei – armistitiilor, iar cel care poate gandi un singur postulat – victoriei. (p.34)
– Miorita este scoala tristetii nationale (p.35)
– balbaim miraculoasa vorbire poetica (p.36)
– amandoi ne-am intomnat (p.38)
– cuvintele sunt umbra de aur in constiinta – a materiei (p.40)
– si rasul este o masca, pentru ca si lichideaza un sentiment (p.41)
– Poezia in esenta ei nu tine de cuvinte […] Limba pentru poezie nu este altceva decat un vehicul (p.42)
– Ca sa putem respira idei, ca sa putem respira sentimente, trebuie sa existe cuvinte (p. 43)
– sentimentul (si el o stare de constiinta aidoma ideii) (p.45)
– Trupul este o lege. Ideile nu. Sentimentele penduleaza intre trup si idei. Dar mai ales se inclina spre trup. (p.46)
– manios in idee si generos in sustinerea ideii (p.63)
– linul catec de fluier pentru odihnit oboseala existentei (p.66)
– concretul necesitatii de a fi (p.66)
– Intai trebuie sa existi ca sa poti mai apoi si visa. Mortii nu viseaza niciodata (p.66)
– Lucrurile nu mananca. Singura lor hrana este trupul lor. (p.72)
– Numai cuvintele nu au dimensiune. Ele au trecere oriunde. Si inlauntrul launtrului. (p.74)
– Un poet este tot timpul si oriunde, din simpla pricina ca este. (p.75)
– Despre Carlova: cinci flori ne-a lasat si un miliard de absente. (p.75)
– si vederea este conventie terestra (p.77)
– incercam sa vedem cu cuvintele (p.78)
– A cunoaste nu inseamna si a elucida. (p.79)
– Cand timpul, din afara frunzelor, se face toamna, ucide frunzele. Cand timpul se face primavara, le reinvie. Dar timpul el insusi ar trebui sa fie o frunza ca sa elucideze frunzele… (p.80)
– fii oaspete al intelegerii mele (p.80)
– Cuvintele mele iti dau un trup, astfel te pot cunoaste prin ele. (p.81)
– am inventat poezia, ca pe un organ al evolutiei simturilor omului (p.81)
– eu ma aflu insa la vama dintre gandirea in imagini si gandirea in notiuni (p.82)
– a devenit legendar pentru ca istoria are nevoie de legende (p.83)
– literatura nu se face cu scuze […] Explicatiile nu pot inlocui actul literar, nu pot inlocui literatura . (p.91)
– poezia- mana cea mai abstracta a omului (p.92)
Mereu apare cate ceva, mereu trebuie sa ma ispiteasca ceva. Insa de data asta s-au adunat mai multe: Niste pahare de zinc in miniatura, o vaza japoneza cu un interesant capac precum si 2 oiecte din bronz emailat (fructiera si vaza).
[\’mu:vi] isi propune sa ofere publicului din Romania o viziune asupra scenei underground in productia cinematografica din Romania si strainatate. o platforma publica pentru tot ceea ce inseamna productie underground in cinematografia romaneasca si internationala printr-o atitudine deschisa spre toate formele de manifestare a scenei underground.
Inscrierile trebuie trimise organizatorilor pe suport digital CD sau DVD.
Sunt admise avanpremiere “online” sau trimise via e-mail.
Data limita de inscriere: 30 aprilie 2006.
Website: http://www.muvifest.ro
Din cate am inteles, lucrurile s-ar fi petrecut cam asa: Profesorul ar fi inlocuit-o pe o colega bolnava si, ajuns la clasa, i-a rugat pe elevi sa lucreze fiecare la teme & stuff. Unul dintre baieti s-a gandit ca n-ar fi rau sa se deplaseaze neinvitat pana la geam sa adimre peisajul.
Profesorul: “Ma, tu esti normal, ce faci? Te uiti pe geam in timpul orei? Cine te crezi?”
Elevul: “Dom’ profesor, dar cum ma faceti blonav? Ce-am facut?”
Profesorul il pofteste la loc, iar elevul, in semn de “respect” s-a intors cu spatele la catedra, vociferand.
Iritat, profesorul l-a poftit afara, trecandu-l absent.
La care elevul (cu o situatie delicata la acest capitol – aproape ca era sa fie exmatriculat din cauza lor) a ripostat: “Pai cum ma puneti absent daca eu sunt la ora? NU e corect. Eu ma tot chinui sa nu mai fac absente. Vin la scoala si pe deasupra sunt trecut absent.”
Profesorul: “- Iesi ma afara”
Elevul: “Las ca ne intalnim in oras”
Profesorul: “Iesi”
Elevul, din cadrul usii: “Bine, dar sa nu iesiti in oras”.
In urma “audierilor”/mini-sedintei de azi, conducerea tinde sa il exmatriculeze pentru ca si-a permis sa ameninte un cadru didactic. Inca se mai discuta asupra pedepsei concrete.
Problema insa e alta.
Orgoliul profesorului a fost rascolit si urmeaza sa il dea in judecata pe elev. N-a fost multumit nici de discutia ulterioara cu parintii acestuia. Citez: “Alea n-au fost scuze. Eu lucrez cu oameni importanti, fac stagii in strainatate si toata lumea ma ia cu domnul profesor. Nu am cum sa permit unui mucos sa vorbeasca astfel si sa aiba atitudinea asta”.
Desi sunt prieten cu el, dupa sedinta l-am luat deoparte si i-am zis parerea mea despre incident: Atata timp cat tu nu ai respectat regulamentul scolar (scos afara si pus absent) nu poti emite pretentii ca si elevul sa il respecte (in regulament se specifica despre respectul datorat profesorilor).
Pe de alta parte, daca educatia noastra nu a ajuns la nivelul unora ca el, finalitatea orelor noastre e ZERO. Informatie pot lua si de pe net. Profesorul are rolul de in-formator, dar mai ales de formator de caractere.
Iar daca colegul meu se coboara la nivelul elevului, facandu-i jocul si intentand proces, dovedeste ca e mai prost decat el.
Nu iau apararea elevului (am avut si eu destule probleme cu el), dar omeneste ar fi sa se finalizeze conflictul in scoala si sa se mai treaca cu vederea niste lucruri si atitudini spuse/manifestate “la cald”.
Insa atunci cand orgoliile celor mari se deranjeaza, cam greu se pot fi rearanjate. Ce e si mai interesant e faptul ca profesorul are sub 30 de ani.
Desi e prietenul meu, il suspectez de imaturitate, superbie si orgoliu peste masura.
Alte pareri?
Mercedes-Benz Text Tracks presents a new range of stories by gifted newcomers from around the world. Narrated by a number of renowned speakers, these literary excursions allow you enjoy mesmerising writing wherever you go!
Vorbe pentru linistea serilor tarzii ori agitatia diminetilor grabite, sau, de ce nu, pentru lungile asteptari ale zilei.
Auditie placuta!
Am avut 2 ambitii nedeclarate:
1. Sa spulber ifosele unor fitzosi din catedra, care cred ca e suficient sa ai grade didactice pentru a fi “tha best”. Am vrut sa demonstrez [once for good] ca si un nenorocit de debutant le poate da “clasa”, mai ales cand musteste de energie si ambitii. Le-am si zis azi in fatza: “Mai, voi astia cu grade didactice ati venit sa vedeti o lectie facuta de un amarat de debutant?”
2. sa nu insel asteptarile omului ce mi-a fost nu demult in inspectie. Pact ca n-a putut sta la lectia propriu-zisa.
Concluziile lor (ale colegilor care mi-au asistat):
– ca am o spontaneitate debordanta si o naturalete pe masura, si asta nu numai la inspectie [sincer, i-am ignorat si nu m-a interesat catusi de putin ca sunt si profesori in clasa]
– ca sunt apropiat de elevi si ca ii tratez ca niste prieteni [true!]
– ca stapanesc materia + mijloacele multimedia (comp, videoproiector & software’ul)
Intr-un cuvant au fost incantati de ce-au vazut.
O colega mi-a zis la sfarsit ca sunt un adevarat gentleman. That’s something to fight for.
Contra:
– [cica] elevii au avut de scris mai mult de 1 pagina.. [C’mon..!]
– Cam prea multa informatie [inseamna ca cei care au fact manualul/lectia sunt niste tampiti ca l-au umplut cu prea mult ?]
– am uitat sa ii laud pe elevi la finalul orei, de fatza cu pofesorii [oricum, o sa vorbesc cu ei mai multe saptamana viitoare, la ora].
Starea de acum?
Ma simt usor ca un fulg, cu toate ca mi se inchid ochii de somn..
PS: Rezumatul exursiei cu cei dintr-a XII-a, ceva mai incolo. N-am uitat ca va sunt dator si cu acea relatare. Noapte buna. 🙂
idei de imprumut 