Nu pot sa nu observ cum la sfarsitul fiecarul an scolar unele scenarii par a se repeta la nesfarsit.
E vorba de parintii care vin abia acum la scoala sa remedieze stiuatia odrazlei in prag de corigenta / repetentie. De parca ar putea invata in locul lor.
Cu niste ochi milogi (inlacrimati si rugatori) se apropie de cate’un profesor (sau diriginte) si, frecandu’si mainile a necaz incep: “Domnu’ profesor… Si nu s-ar putea rezolva cumva“? Sau “Ce s-ar putea face? [...] Va rog tare mult sa nu il lasati, sa interveniti…” Bullsh|t !!!
“Pai sa ivete copilul. Alte alternative nu sunt”, raspund dascalii.
Cu toate astea parintii insista (de parca n-ar fi auzit recomandarile profesorilor): aduc in discutie situatia precara a pisicii pe care o au in intretinere, fie fratii mai mici care nu lasa odrazla sa invete, fie ii gasesc tot felul de scuze, una mai puerila si caraghioasa ca alta. Apoi promisiuni: “ca nu o sa se mai intample; promit ca il verific zilnic, ca o vin saptamanal la scoala, ca…. “
Interesant e ca asemenea parinti nu isi fac timp sa se intereseze de situatia scolara a propriului copil decat atunci cand e prea tarziu. Insa si atunci, incep cu lacrimi si nervi, rugaminti si promisiuni… etc. Daca vad ca nu pot rezolva nimic, trec [si] la amenintari, apoi iar milogeli…
Mda. Nu e cazul la mine. Eu n-am last nici un corigent, insa ma enerveaza la culme astfel de exemplare cu titulatura parentala care, pe deasupra, ii mai si iau apararea progeniturii indolente care asteapta dupa colt sa vada “ce s-a rezolvat cu dirigu’..”
E vorba de parintii care vin abia acum la scoala sa remedieze stiuatia odrazlei in prag de corigenta / repetentie. De parca ar putea invata in locul lor.
Cu niste ochi milogi (inlacrimati si rugatori) se apropie de cate’un profesor (sau diriginte) si, frecandu’si mainile a necaz incep: “Domnu’ profesor… Si nu s-ar putea rezolva cumva“? Sau “Ce s-ar putea face? [...] Va rog tare mult sa nu il lasati, sa interveniti…” Bullsh|t !!!
“Pai sa ivete copilul. Alte alternative nu sunt”, raspund dascalii.
Cu toate astea parintii insista (de parca n-ar fi auzit recomandarile profesorilor): aduc in discutie situatia precara a pisicii pe care o au in intretinere, fie fratii mai mici care nu lasa odrazla sa invete, fie ii gasesc tot felul de scuze, una mai puerila si caraghioasa ca alta. Apoi promisiuni: “ca nu o sa se mai intample; promit ca il verific zilnic, ca o vin saptamanal la scoala, ca…. “
Interesant e ca asemenea parinti nu isi fac timp sa se intereseze de situatia scolara a propriului copil decat atunci cand e prea tarziu. Insa si atunci, incep cu lacrimi si nervi, rugaminti si promisiuni… etc. Daca vad ca nu pot rezolva nimic, trec [si] la amenintari, apoi iar milogeli…
Mda. Nu e cazul la mine. Eu n-am last nici un corigent, insa ma enerveaza la culme astfel de exemplare cu titulatura parentala care, pe deasupra, ii mai si iau apararea progeniturii indolente care asteapta dupa colt sa vada “ce s-a rezolvat cu dirigu’..”
June 4, 2006 at 5:03 pm
Stiu povestea, la mine in clasa vin parintii pentru a motiva cele peste 40 de absente ale odraslei…si vin si vorbesc cu dirigintele si se motiveaza instant toate…unii chiulesc 1 sapt pentru o amarata de olimpiada( la care mai sunt si primii->din coada
) sau in perioada tezelor vin doar la orele cu teza si aduc bilete care motiveaza saptamani intregi…mai enervant e ca tot ei fac gura ca nu stiu si li se da note mici pe nedrept cand ei au lipsit si nu s-au sinchisit sa ia lectiile…
June 24, 2006 at 12:10 pm